Maramureșul istoric este un loc de toleranță etnică, unde comunitățile au știut să se înțeleagă, să se respecte și să-și influențeze gastronomiile și obiceiurile culinare.
Diversitatea etnică și culturală a Țării Maramureșului poate fi savurată și la masă, prin preparatele tradiționale. Datorită conviețuirii în același mediu care oferă aceleași produse, dar și a bunei înțelegeri între populații, de-a lungul timpului, unele rețete au fost împrumutate de la o populație la alta, in ciuda ocupațiilor tradiționale diferite.
Experiențele culinare, in special cele legate de gătit, s-au schimbat, mai ales datorită ”ajutoarelor” create de tehnologie care ne ușurează munca. Ritmul în care trăim este mult mai alert, și de aceea, atât prepararea mâncărurilor, cât și degustarea preparatelor au o prioritate mai mică și timpul petrecut este mai puțin față de trecut. Actul preparării și cel al consumării hranei au devenit gesturi aproape banale, automate, dar ar trebui să ne reamintim că prepararea hranei pentru o masă reprezenta, de fapt, un întreg ansamblu de ritualuri atât pentru trup, dar și pentru suflet. Românii, maghiarii, evreii, țipțerii, ucrainenii și celelalte comunități etnice care au trăit pe acest teritoriu au reușit să-și îmbogățească unii altora cultura gastronomică, păstrându-și și propria identitate.
Publicul este extrem de interesat de rețetele de produse tradiționale și sugerează, atât prin volumul și frecvența participării la demonstrații culinare, târguri și alte forme de celebrare a gastronomiei, o tendință de revalorizare a hranei ca expresie culturală locală sau națională.
Prin cele două proiecte ”Maramureș-GastroEtnoArt” și „Gust de Maramureș-rețete tradiționale de pe Valea Vișeului” s-a efectuat prima cercetare interdisciplinară, integrată a culturii gastronomice din zona Maramureșului istoric și inventarierea rețetelor culinare vechi, în contextul vieții satului. Rețetele au fost culese de la informatoare din zonele vizate în proiecte, cu vârste cuprinse între 50-90 ani, depozitare a rețetelor și practicilor culinare vechi, rețete specifice etniilor lor, transmise și păstrate din generație în generație și transcrise într-un limbaj uzual la descrierea rețetei, păstrându-se denumirea preparatului așa cum se numește el în satul/localitatea din care a fost cules.
